Ce este epilepsia?
Epilepsia este o afectiune neurologica persistenta, caracterizata prin tendinta de a avea crize epileptice repetate. Aceste crize sunt rezultatul descarcarilor electrice excesive ale neuronilor din creier. Este important de mentionat ca o singura criza nu semnifica neaparat epilepsie; diagnosticul de epilepsie este dat in general dupa cel putin doua crize neprovocate, adica crize care nu sunt rezultatul unei stari identificabile, cum ar fi intoxicatia sau febra severa.
Tipuri de crize epileptice
Crizele epileptice sunt clasificate in doua mari categorii: crize focale si crize generalizate. Crizele focale, anterior cunoscute sub numele de crize partiale, incep intr-o singura zona a creierului. Acestea pot ramane focale, afectand doar o parte a corpului si posibil avand un impact limitat asupra starii de constienta, sau pot deveni generalizate, raspandindu-se in intregul creier si ducand la pierderea constientei. Crizele generalizate afecteaza creierul in intregime de la inceputul crizei. Acestea includ tipuri precum crizele tonico-clonice, cunoscute anterior sub numele de "crize de mare tip" sau "grand mal", si crizele de absenta, cunoscute si sub numele de "petit mal", care implica scurte perioade de absenta sau "pierdere" a atentiei.
Simptome si semne ale epilepsiei
Simptomatologia epilepsiei variaza in functie de tipul de criza. In timpul unei crize focale, o persoana poate experimenta emotii nejustificate, cum ar fi frica, sau senzatii neobisnuite, cum ar fi un gust ciudat sau un miros neplacut. Miscarile involuntare ale unei parti a corpului, cum ar fi un brat sau picior, sau experiente senzoriale neobisnuite, cum ar fi furnicaturi, sunt de asemenea comune. In cazul crizelor generalizate, simptomele pot include convulsii musculare pe tot corpul, pierderea constientei, rigiditatea musculaturii si respiratie neregulata.
Diagnostice si tratament
Cele mai citite articole
Diagnosticarea epilepsiei implica o evaluare amanuntita a istoricului medical si a descrierii crizelor, completata adesea de investigatii precum electroencefalograma (EEG) care inregistreaza activitatea electrica a creierului. Imagingul cerebral, cum ar fi RMN-ul sau CT-ul, poate fi de asemenea folosit pentru a identifica posibile cauze structurale ale crizelor. Tratamentul epilepsiei se focalizeaza in principal pe controlul crizelor si poate include medicamente antiepileptice, chirurgie, terapii dietetice precum dieta ketogenica sau implantul unui stimulator al nervului vag.
Impactul social si suportul pentru persoanele cu epilepsie
Impactul social al epilepsiei poate fi semnificativ, deoarece stigma asociata cu crizele poate afecta relatiile sociale, educatia si ocuparea fortei de munca. Educatia publicului si sprijinul pentru persoanele cu epilepsie sunt esentiale pentru imbunatatirea calitatii vietii acestora. Organizatii de suport si grupuri de suport pot oferi informatii valoroase, resurse si o comunitate de suport pentru persoanele afectate si familiile lor.
In concluzie, epilepsia este o afectiune complexa cu multiple fete, care necesita o intelegere amanuntita si o abordare personalizata a tratamentului. Cu suport adecvat si tratament eficient, majoritatea persoanelor cu epilepsie pot duce o viata plina si activa.